Tăierea viței-de-vie: 5 greșeli care afectează producția

Tăierea viței-de-vie stabilește o mare parte din arhitectura butucului și din potențialul de producție pentru sezonul următor. Mugurii păstrați pe lemnul de un an vor forma lăstarii care pot purta struguri. De aceea, numărul lor trebuie adaptat soiului, vigorii plantei, sistemului de conducere și stării butucului.

În martie, multe plantații intră în etapa finală a tăierilor de repaus. O intervenție greșită nu înseamnă doar câteva coarde pierdute. Poate modifica raportul dintre creștere și rodire, poate aglomera coronamentul sau poate slăbi treptat elementele permanente ale butucului.

1. Lași prea mulți muguri pentru o producție mai mare

Una dintre cele mai frecvente greșeli este păstrarea unui număr prea mare de muguri, din dorința de a obține mai mulți struguri. Rezultatul poate fi o vegetație aglomerată, cu lumină și circulație a aerului reduse. În plus, încărcătura prea mare poate afecta maturarea strugurilor și echilibrul plantei. Numărul de muguri nu trebuie stabilit după o regulă identică pentru fiecare butuc.

Vigoarea oferă informații importante înaintea tăierii. Un butuc puternic poate susține o încărcătură diferită față de unul slab. De aceea, viticultorul trebuie să observe grosimea și dezvoltarea coardelor, producția anterioară și starea generală a plantei. În plantațiile monitorizate riguros, inclusiv greutatea lemnului eliminat la tăiere poate fi folosită pentru evaluarea echilibrului vegetativ.

2. Alegi lemnul greșit pentru rodire

Strugurii se formează pe lăstarii proveniți din mugurii păstrați pe lemnul de un an. Tocmai de aceea, alegerea coardelor și cepilor nu trebuie făcută doar în funcție de poziția cea mai comodă pentru tăiere. Lemnul bine maturat are, în general, o culoare brună caracteristică și trebuie analizat împreună cu poziția sa în sistemul de conducere. Coardele foarte subțiri, deteriorate sau slab maturate sunt alegeri mai puțin potrivite.

Nici coardele foarte viguroase nu reprezintă automat cea mai bună variantă. Poziția mugurilor fertili diferă între soiuri, iar unele soiuri răspund mai bine la tăiere în cepi, în timp ce altele necesită coarde mai lungi. Prin urmare, tăierea viței-de-vie trebuie corelată cu soiul și cu sistemul de conducere folosit în plantație.

3. Tai toți butucii după aceeași schemă

O parcelă nu este întotdeauna uniformă. Pot exista diferențe de vigoare între rânduri și chiar între doi butuci vecini. Solul, apa disponibilă, bolile lemnului, producția anului anterior și eventualele pagube provocate de frig pot modifica starea fiecărei plante. Aplicarea mecanică a aceluiași număr de muguri poate accentua dezechilibrele deja existente.

Înainte de tăiere trebuie observate atât elementele productive, cât și cele care vor asigura înlocuirea lemnului în anii următori. Un cep de înlocuire ales corect poate furniza coardele necesare pentru viitoarea tăiere. În schimb, eliminarea repetată a lemnului din poziții nepotrivite poate lăsa treptat zone fără elemente productive.

4. Ignori momentul în care faci tăierea viței-de-vie

Tăierea prea devreme poate limita posibilitatea de a evalua eventualele pagube produse de temperaturile scăzute din timpul iernii. În zonele expuse frigului, amânarea tăierii finale permite verificarea viabilității mugurilor și ajustarea încărcăturii. Totuși, lucrarea trebuie organizată în funcție de suprafață, forța de muncă și momentul pornirii în vegetație.

În plantațiile cu risc de îngheț târziu se poate utiliza, în anumite sisteme, tăierea în două etape. La prima intervenție se păstrează temporar mai mult lemn, iar tăierea finală este realizată ulterior. Metoda poate întârzia pornirea mugurilor care vor fi păstrați definitiv, însă aplicarea ei trebuie adaptată soiului și condițiilor locale.

5. Faci răni inutile și păstrezi lemnul afectat

Fiecare tăietură produce o rană. Tăieturile mari și repetate pe lemnul permanent trebuie limitate atunci când arhitectura butucului permite acest lucru. În același timp, lemnul mort sau cu simptome suspecte nu trebuie ignorat. Bolile lemnului pot reduce treptat suprafața productivă și durata de exploatare a plantației.

Uneltele trebuie să fie bine întreținute și să permită tăieturi curate. De asemenea, resturile provenite din plante cu probleme trebuie gestionate separat, în funcție de situația fitosanitară din plantație. Tăierea viței-de-vie este astfel mai mult decât o operațiune de eliminare a lemnului. Este momentul în care viticultorul decide ce parte a plantei va produce, ce parte va asigura lemnul pentru anul următor și cum va evolua butucul în timp.