Canicula în vie: cum protejăm strugurii și plantele

Canicula în vie poate afecta atât boabele, cât și funcționarea întregii plante. Temperaturile ridicate, radiația solară puternică și lipsa apei determină vița-de-vie să își reducă activitatea pentru a limita pierderile prin transpirație. Dacă aceste condiții persistă, creșterea încetinește, iar maturarea strugurilor poate fi influențată.

Riscul diferă însă de la o plantație la alta. Soiul, orientarea rândurilor, tipul solului, rezerva de apă și modul în care este gestionat coronamentul schimbă răspunsul plantelor la căldură. De aceea, intervențiile trebuie adaptate parcelei, nu aplicate după aceeași schemă în toate podgoriile.

Arsurile solare apar mai ales pe strugurii expuși

Boabele expuse brusc la radiație solară intensă pot suferi arsuri. La început pot apărea modificări de culoare, iar în cazurile severe țesuturile se brunifică și se deshidratează. Riscul crește atunci când perioadele foarte calde coincid cu expunerea directă a ciorchinilor. Defolierea agresivă în zona strugurilor poate accentua problema, mai ales dacă este făcută chiar înaintea unui episod de caniculă.

Gestionarea coronamentului trebuie să păstreze un echilibru între aerisire și protecția împotriva radiației excesive. Frunzele care umbresc parțial ciorchinii pot reduce temperatura boabelor în orele cele mai fierbinți. Totuși, o vegetație excesiv de densă nu este soluția, deoarece limitează circulația aerului și modifică microclimatul din jurul strugurilor. Intervențiile trebuie făcute gradual și în funcție de orientarea rândurilor și expunerea fiecărei părți a coronamentului.

Apa trebuie administrată în funcție de sol și fenofază

În plantațiile irigate, canicula nu justifică automat aplicarea unor cantități foarte mari de apă într-o singură udare. Necesarul depinde de textura și capacitatea solului de a reține apa, adâncimea rădăcinilor, stadiul de dezvoltare și pierderile prin evapotranspirație. Monitorizarea umidității solului oferă informații mai utile decât stabilirea udărilor exclusiv după temperatura aerului.

Stresul hidric puternic poate reduce fotosinteza și dezvoltarea boabelor. Pe de altă parte, excesul de apă nu este de dorit și poate produce alte dezechilibre. Acolo unde există irigații prin picurare, distribuirea controlată a apei permite o gestionare mai precisă a rezervei din sol. În plantațiile neirigate, conservarea apei existente devine cu atât mai importantă.

Solul poate reduce pierderile de apă

Modul în care este întreținut solul influențează cantitatea de apă disponibilă pentru vița-de-vie. Buruienile și vegetația spontană concurează pentru apă atunci când rezerva din sol este redusă. Totuși, menținerea sau eliminarea covorului vegetal trebuie decisă în funcție de precipitații, sol, pantă și sistemul de întreținere al plantației. O soluție potrivită într-o podgorie poate avea rezultate diferite în alta.

Lucrările repetate și prea agresive ale solului pot, de asemenea, favoriza pierderea apei și pot afecta structura acestuia. În perioadele secetoase, obiectivul este limitarea competiției inutile și păstrarea cât mai eficientă a umidității disponibile. Mulcirea poate fi o opțiune în anumite sisteme, dacă materialul și modul de aplicare sunt adaptate condițiilor din plantație.

Canicula în vie cere monitorizare, nu intervenții în grabă

În zilele foarte calde trebuie urmărite frunzele, lăstarii și ciorchinii, dar și umiditatea solului acolo unde aceasta poate fi măsurată. Frunzele ofilite în timpul celor mai fierbinți ore nu indică întotdeauna o deteriorare ireversibilă. Persistența simptomelor, uscarea marginilor frunzelor, arsurile pe boabe sau oprirea evidentă a creșterii indică însă un stres mai sever.

Lucrările în verde trebuie programate cu atenție în timpul valurilor de căldură. Eliminarea bruscă a unei cantități mari de frunze poate lăsa ciorchinii neadaptați direct în soare. În același timp, deciziile privind irigarea trebuie luate după starea solului și a plantelor. În cazul caniculei în vie, prevenirea expunerii bruște și gestionarea atentă a apei sunt mai eficiente decât intervențiile făcute după apariția arsurilor.