Agricultura românească la final de august 2025

Agricultura românească încheie luna august cu două imagini foarte diferite. Recolta de grâu aduce rezultate bune în multe zone ale țării, însă porumbul, floarea-soarelui și soia resimt puternic lipsa apei și temperaturile ridicate din această vară.

Datele disponibile în acest moment arată că diferențele dintre culturile de toamnă și cele de primăvară sunt considerabile. În timp ce grâul beneficiază de apa acumulată în perioadele importante de vegetație, culturile de vară traversează săptămâni dificile.

În unele ferme, problema nu mai este dacă producția va fi mai mică, ci cât din investiția făcută în primăvară mai poate fi recuperată.

Grâul salvează o parte importantă din agricultura românească în 2025

Veștile cele mai bune vin de la grâu.

Până pe18 august, aproximativ 98,8% din suprafața de circa 2,3 milioane de hectare cultivată cu grâu de toamnă și de primăvară este recoltată, potrivit datelor operative ale Ministerului Agriculturii citate în această perioadă.

Prognoza de randament a Comisiei Europene, de aproximativ 5,16 tone la hectar, indică posibilitatea unei producții naționale în jurul valorii de 11,9 milioane de tone.

Exemplele din teritoriu confirmă rezultatele bune. În județul Tulcea, producția medie de grâu ajunge, în această vară, la aproximativ 4.900 kg/ha, cu circa 900 kg/ha peste nivelul anului trecut. Și rapița înregistrează rezultate bune, cu o medie de aproximativ 2.400 kg/ha.

Diferența o face, în mare parte, momentul în care plantele au avut acces la apă. Culturile de toamnă beneficiază de rezerva acumulată în sol în timpul iernii și primăverii și ajung la maturitate înainte ca temperaturile extreme din vară să producă cele mai mari pagube.

Dar aceeași imagine nu se regăsește în lanurile de porumb.

Seceta lovește porumbul și floarea-soarelui: în unele ferme pierderile sunt deja severe

Porumbul, floarea-soarelui și soia se află acum printre culturile cele mai expuse. Cel mai recent buletin JRC MARS al Comisiei Europene, publicat pe 25 august, avertizează că vremea caldă și secetoasă din sudul și estul Europei afectează sever culturile de vară. România se află printre țările unde seceta persistentă produce deja pierderi ireversibile ale potențialului de producție pentru culturile neirigate, alături de Bulgaria, Grecia, sudul Ucrainei și Turcia.

Problema se vede foarte clar și în datele meteorologice. În august, cantitatea medie de precipitații la nivel național este de aproximativ 37,2 mm, cu aproape 32% sub mediana climatologică 1991–2020. În mai multe regiuni din sud și est, deficitul este mult mai pronunțat. La aceasta se adaugă temperaturile extreme. Valurile de căldură afectează suprafețe extinse ale țării, iar în sudul Olteniei maximele depășesc în anumite zile pragul de 40°C.

Pentru porumb, momentul este critic. Temperaturile foarte ridicate și lipsa apei în perioada de polenizare și formare a bobului pot reduce puternic producția. În Timiș, unde sunt cultivate aproximativ 105.000 de hectare cu porumb, 82.000 ha cu floarea-soarelui și 18.000 ha cu soia, evaluările realizate pe suprafețele deja verificate indică grade de afectare care ajung la 70–80% la porumb și 40–70% la floarea-soarelui. Aceste procente se referă la suprafețele evaluate, nu la media întregului județ.

Pe teren se observă plante de porumb mai mici, știuleți slab formați și boabe insuficient dezvoltate. La floarea-soarelui apar plante cu talie redusă, capitule mai mici și semințe care nu se dezvoltă normal.

Situația diferă însă mult de la o regiune la alta și, mai ales, între culturile irigate și cele care depind exclusiv de precipitații. În județul Olt, fermierii notifică deja autoritățile pentru peste 70.000 de hectare de porumb și floarea-soarelui afectate de secetă, iar evaluările continuă. Există și situații extreme. În Câmpia Râmnicului, în Buzău, unele culturi de porumb fără perspective economice de recoltare ajung să fie cosite și transformate în furaje pentru animale.

Pentru fermier, calculul devine simplu și dur: dacă valoarea recoltei estimate nu mai acoperă costurile necesare pentru a duce cultura până la final, salvarea unei părți din investiție poate deveni singura opțiune.

Producție mare nu înseamnă automat profit mare: prețurile și calitatea intră în ecuație

Există însă o a doua provocare pentru agricultura acestei veri. Chiar și acolo unde recolta este bună, fermierul trebuie să o valorifice. Prețurile cerealelor sunt influențate de producția europeană și mondială, de cererea cumpărătorilor, de exporturile prin Portul Constanța și de evoluția burselor internaționale.

România începe activ noul an comercial. Datele Comisiei Europene disponibile la începutul lunii august indică exporturi de aproximativ 740.000 de tone de grâu comun către piețe din afara Uniunii Europene, realizate între 1 iulie și începutul lunii august. Portul Constanța rămâne astfel una dintre principalele porți prin care producția românească ajunge pe piețele internaționale. Dar cantitatea nu este singurul criteriu.

Calitatea grâului poate modifica direct prețul primit de fermier.

În această lună apar informații privind unele loturi de grâu românesc ajunse în Constanța care nu ating anumite standarde privind forța glutenului solicitate de cumpărători. Pentru astfel de loturi, piața aplică discounturi față de grâul care îndeplinește toate specificațiile. Astfel, ecuația financiară a fermei are cel puțin patru variabile:

producția × calitatea × prețul de vânzare – costurile de producție.

O recoltă foarte bună cantitativ nu garantează automat un profit foarte bun. Și tocmai aici începe una dintre cele mai importante decizii ale perioadei: vinzi acum sau depozitezi și aștepți? Nu există un răspuns universal. Capacitatea de depozitare, necesarul de lichiditate al fermei, calitatea mărfii și evoluția pieței pot schimba complet decizia de la un producător la altul.

Septembrie începe cu o întrebare mai mare decât recolta: cum pregătim următorul an agricol?

În timp ce combinele și utilajele intră treptat în culturile de vară, fermierii trebuie deja să privească spre următorul sezon. Urmează pregătirea terenului și înființarea culturilor de toamnă. Iar aici seceta acestei veri produce un efect în lanț. În zonele în care solul este foarte uscat, lucrările de pregătire – arat, scarificat, discuit sau pregătirea patului germinativ – devin mai dificile și mai costisitoare. Lipsa precipitațiilor poate influența inclusiv momentul optim pentru însămânțarea culturilor de toamnă.

Fermierii trebuie în același timp să își refacă bugetele. Semințe, îngrășăminte, produse pentru protecția plantelor, motorină, lucrări mecanizate, energie și eventual irigații: noua campanie începe financiar înainte ca prima sămânță să intre în pământ.

Astfel, luna august 2025 se încheie cu un paradox. România poate avea una dintre cele mai bune recolte de grâu din ultimii ani, în timp ce, în aceleași ferme sau la câțiva kilometri distanță, porumbul și floarea-soarelui luptă cu efectele secetei. Pentru agricultura românească, întrebarea începutului de toamnă nu este doar „Cât am recoltat?” Este mai ales: „Cu ce rezultate financiare încheiem acest sezon și în ce condiții îl începem pe următorul?”