Fermele românești intră în primăvară cu marje tot mai mici

Marjele fermelor românești sunt, din nou, sub presiune la începutul campaniei agricole de primăvară. După un 2024 dificil pentru numeroase exploatații vegetale, fermierii își fac bugetele pentru noul sezon într-un context complicat. Unele inputuri s-au ieftinit față de vârfurile anilor anteriori, însă costurile nu au coborât uniform. În același timp, seceta continuă să reprezinte un risc în mai multe zone agricole.

Datele disponibile arată o situație diferită de la un input la altul. La nivelul Uniunii Europene, prețurile bunurilor și serviciilor utilizate curent în agricultură au scăzut cu 2,7% în ultimul trimestru din 2024, comparativ cu perioada similară din 2023. România a făcut însă excepție. Aici, indicele general al acestor inputuri a crescut cu 2,6%.

Marjele fermelor românești rămân sub presiune

Situația îngrășămintelor arată cât de repede se poate schimba piața. În trimestrul IV din 2024, prețurile îngrășămintelor și amelioratorilor de sol din România erau cu 18,8% mai mici decât cu un an înainte. Totuși, începutul lui 2025 a adus din nou tensiuni pentru unele produse. În martie, fermierii indicau prețuri ale azotatului de amoniu care puteau ajunge la aproximativ 2.500 de lei pe tonă, față de 1.800–1.900 de lei în anul precedent.

Această volatilitate complică bugetarea culturilor. Fermierul cumpără semințe, fertilizanți, produse pentru protecția plantelor și combustibil înainte să știe ce producție va obține sau la ce preț o va vinde. În plus, momentul achiziției poate modifica semnificativ costul final. Două exploatații cu tehnologii similare pot ajunge astfel la costuri diferite pe hectar.

Prețurile producției nu rezolvă automat problema

Există și un semnal favorabil în statisticile europene. În ultimul trimestru din 2024, prețurile producției agricole din România au fost, în medie, cu 11% peste nivelul aceleiași perioade din 2023. România s-a aflat printre statele UE cu cele mai mari creșteri. Totuși, această medie include produse agricole foarte diferite și nu descrie automat situația unei ferme de cereale.

La nivel european, prețurile cerealelor au crescut cu numai 0,3% în aceeași comparație anuală. De aceea, o creștere a indicelui general al producției agricole nu trebuie confundată cu o îmbunătățire similară a marjelor tuturor fermierilor. Pentru o exploatație vegetală contează prețul culturii vândute, producția obținută și costul complet necesar pentru fiecare hectar.

Lipsa precipitațiilor adaugă un risc în calculele fermierilor

La sfârșitul lunii martie, vremea aduce încă un element de incertitudine. Monitorizarea europeană a culturilor arată un deficit persistent de precipitații în părți ale Europei Centrale și de Est. În vestul României, culturile de toamnă au fost afectate de disponibilitatea redusă a apei încă de la începutul sezonului. La 24 martie, culturile de iarnă din mare parte a Europei aveau o stare relativ bună, însă era nevoie de precipitații suplimentare.

Pentru fermă, problema este economică înainte de a deveni contabilă. Cheltuielile cu fertilizarea și lucrările sunt făcute înainte ca rezultatul sezonului să poată fi estimat cu suficientă precizie. Dacă producția scade, aceleași costuri fixe și o parte importantă dintre cele variabile trebuie împărțite la mai puține tone recoltate. Costul pe tona produsă poate crește chiar dacă unele inputuri s-au ieftinit.

Investițiile continuă, dar banii trebuie calculați atent

Presiunea asupra marjelor nu înseamnă că investițiile din agricultură s-au oprit. Între 1 februarie și 14 martie 2025, AFIR a plătit 157,7 milioane de euro către fermieri, procesatori și autorități locale. Din această sumă, aproximativ 19 milioane de euro au mers către investiții realizate de exploatații agricole și pomicole. Alte fonduri au susținut infrastructura și primele de asigurare.

Totuși, finanțarea unei investiții nu elimină nevoia de lichidități și de planificare. Pentru ferme, primăvara înseamnă concentrarea unor cheltuieli într-o perioadă relativ scurtă. De aceea, investițiile noi trebuie analizate împreună cu necesarul de capital pentru campania curentă. Un utilaj performant poate reduce anumite costuri, însă rata, întreținerea și gradul real de utilizare trebuie incluse în calcul.

Primăvara 2025 găsește astfel fermele românești într-o situație amestecată. Unele inputuri sunt mai ieftine decât în urmă cu un an, dar altele dau semne de scumpire. Prețurile producției au recuperat în anumite segmente, însă culturile vegetale rămân expuse atât pieței, cât și vremii.

Pentru fermieri, indicatorul relevant nu este doar prețul unei tone de grâu sau al unui sac de îngrășământ. Contează diferența dintre venitul obținut și costul complet al producției. În 2025, protejarea acestei diferențe poate conta la fel de mult ca obținerea unei producții mari.