Pregătirea stupilor pentru iarnă: ce trebuie făcut în septembrie

Pregătirea stupilor pentru iarnă începe cu mult înainte de primele temperaturi negative. În septembrie, activitatea din stupină se schimbă, iar atenția apicultorului se mută de la producția de miere către starea familiilor care vor traversa sezonul rece. Puterea coloniei, rezervele de hrană, sănătatea albinelor și condițiile din stup pot influența modul în care familia ajunge în primăvară.

În această perioadă se formează și generația de albine care va participa la iernare. Aceste albine trebuie să intre în sezonul rece într-o stare bună, deoarece vor trăi mult mai mult decât albinele de vară. De aceea, pregătirea stupilor pentru iarnă presupune evaluarea întregii familii, nu doar verificarea cantității de miere existente în rame.

Pregătirea stupilor pentru iarnă începe cu evaluarea familiei

Prima verificare trebuie să ofere o imagine cât mai clară asupra puterii familiei. Apicultorul urmărește populația de albine, prezența și aspectul puietului, existența mătcii și modul în care este organizat cuibul. O familie numeroasă, dar cu probleme sanitare, nu este automat mai bine pregătită pentru iarnă decât una ceva mai mică și sănătoasă.

Familiile foarte slabe necesită o analiză atentă înainte de răcirea vremii. În funcție de situație, apicultorul poate lua în calcul reorganizarea sau unificarea unor familii, dacă tehnologia aplicată în stupină permite acest lucru. Decizia trebuie luată suficient de devreme pentru ca albinele să se reorganizeze înaintea perioadelor reci.

Rezervele de hrană trebuie verificate din timp

Odată cu reducerea surselor de nectar, colonia va depinde tot mai mult de ceea ce există în stup. Nu este suficient ca rezervele să existe cantitativ. Poziționarea lor față de viitorul ghem de iernare contează, deoarece în perioadele foarte reci albinele au o capacitate limitată de deplasare către hrana aflată la distanță.

Evaluarea rezervelor trebuie făcută înainte ca temperaturile să limiteze intervențiile în stupină. Dacă este necesară completarea hranei, aceasta se stabilește în funcție de puterea familiei, rezervele existente și condițiile locale. Necesarul nu trebuie redus la aceeași cantitate pentru fiecare stup, deoarece familiile și sistemele de iernare diferă.

Varroa trebuie controlată înaintea iernării

Infestarea cu Varroa destructor poate avea consecințe serioase tocmai asupra generației de albine care trebuie să traverseze iarna. Acarianul se dezvoltă în legătură cu puietul și contribuie inclusiv la transmiterea unor virusuri. Din acest motiv, monitorizarea nivelului de infestare la sfârșitul verii și începutul toamnei este una dintre lucrările importante din stupină.

Combaterea nu trebuie făcută după o rețetă identică în fiecare an. Momentul intervenției, existența puietului și nivelul infestării trebuie luate în calcul, iar produsele utilizate trebuie să fie autorizate și aplicate conform instrucțiunilor. După tratament, monitorizarea poate arăta dacă intervenția a avut efectul urmărit.

Spațiul din stup se adaptează puterii familiei

Pe măsură ce populația și activitatea coloniei se reduc, spațiul trebuie organizat în raport cu puterea familiei. Ramele neocupate sau fără utilitate pentru iernare pot îngreuna menținerea unui microclimat potrivit. În același timp, rezervele trebuie să rămână accesibile albinelor pe măsură ce ghemul se deplasează în timpul iernii.

Urdinișul poate fi adaptat sezonului și puterii familiei, fără a împiedica circulația aerului. O deschidere mai ușor de apărat poate limita și riscul de furtisag într-o perioadă în care resursele din natură se reduc. Înainte de venirea frigului trebuie verificată și protecția împotriva pătrunderii rozătoarelor.

Umiditatea trebuie ținută sub control

Frigul nu este singura problemă a unei familii de albine în timpul iernii. Albinele consumă miere și produc căldură, dar în urma activității lor rezultă și vapori de apă. Dacă aceștia condensează în interiorul stupului și apa ajunge pe rame sau pe ghem, condițiile de iernare se pot deteriora.

Din acest motiv, protecția termică nu trebuie să transforme stupul într-un spațiu complet etanș. Ventilația trebuie adaptată tipului de stup și condițiilor locale, iar capacul trebuie să împiedice infiltrarea precipitațiilor. Stupii trebuie, de asemenea, să fie stabili și protejați pe cât posibil de curenții puternici de aer.

Pregătirea stupilor pentru iarnă în septembrie înseamnă, în primul rând, să identifici problemele cât timp mai există posibilitatea de a interveni. O familie cu hrană suficientă, populație sănătoasă și un nivel redus al infestării cu Varroa pornește spre sezonul rece în condiții mai bune.

După ce cuibul a fost organizat, intervențiile trebuie reduse pe măsură ce vremea se răcește. Fiecare deschidere inutilă a stupului deranjează colonia. În această perioadă, o verificare făcută la momentul potrivit valorează mai mult decât numeroase intervenții efectuate târziu.