
Buruienile din cultura de porumb pot reduce producția încă din primele faze de vegetație, chiar dacă efectele nu sunt imediat vizibile. Plantele nedorite concurează cu porumbul pentru apă, lumină, elemente nutritive și spațiu, iar problema devine mai serioasă atunci când răsar simultan cu acesta. Densitatea buruienilor și condițiile de umiditate influențează, de asemenea, intensitatea competiției.
Momentul intervenției contează mai mult decât aspectul parcelei la finalul sezonului. O cultură curată în iunie poate să fi pierdut deja din potențial dacă buruienile au concurat plantele în primele săptămâni. De aceea, controlul trebuie gândit în funcție de stadiul culturii, speciile prezente și gradul de infestare.
Porumbul este sensibil la competiție în primele faze de dezvoltare. Plantele sunt mici, iar distanța dintre rânduri lasă suficientă lumină pentru dezvoltarea buruienilor. Cele care răsar odată cu porumbul au cel mai mare potențial de a influența producția.
Competiția nu se rezumă la ceea ce vedem deasupra solului. Buruienile folosesc apa și elementele nutritive disponibile în zona rădăcinilor. Într-o primăvară cu precipitații reduse, această concurență poate deveni și mai importantă.
Nu există o singură zi în care buruienile devin brusc periculoase. Cercetările arată că perioada critică diferă în funcție de densitatea și speciile buruienilor, vreme, hibrid și tehnologia aplicată. În unele situații, pierderile pot începe foarte devreme după răsărirea porumbului.
Datele experimentale prezentate în România de APPR arată cât de mult contează sincronizarea. În condițiile analizate, îndepărtarea buruienilor în maximum patru săptămâni de la semănat a permis păstrarea potențialului de producție. Întârzierea până în săptămâna a șasea a fost asociată cu o reducere de aproximativ 20% a potențialului. Aceste valori nu trebuie însă aplicate automat fiecărei ferme, deoarece perioada critică se modifică de la o parcelă la alta.
În parcelele cultivate cu porumb pot apărea atât buruieni monocotiledonate, cât și dicotiledonate. Costreiul, mohorul, iarba bărboasă, știrul, loboda, pălămida sau volbura sunt câteva dintre speciile care pot crea probleme, în funcție de zonă și istoricul terenului. Buruienile perene sunt mai dificil de gestionat deoarece se pot înmulți și prin organe vegetative.
Gradul de infestare este la fel de important ca specia. O populație numeroasă instalată devreme poate accelera apariția competiției. În schimb, buruienile care răsar mult mai târziu, după ce porumbul s-a dezvoltat și umbrește mai bine solul, au în general un impact mai redus asupra producției.
O buruiană poate fi încă sensibilă la o anumită metodă de combatere, dar asta nu înseamnă că fermierul își poate permite să aștepte până când aceasta ajunge la dimensiunea maximă la care poate fi controlată. Până atunci, competiția poate fi deja instalată. De aceea, obiectivul nu este doar distrugerea buruienilor, ci și protejarea potențialului culturii.
Strategia poate combina măsuri preventive, lucrări mecanice și soluții chimice, în funcție de tehnologia fermei. Atunci când sunt utilizate erbicide, alegerea trebuie făcută în funcție de buruienile existente, stadiul porumbului și condițiile prevăzute în autorizația produsului. Aplicarea trebuie să respecte întotdeauna eticheta și condițiile de utilizare valabile.
Combaterea buruienilor nu începe odată cu apariția lor printre rândurile de porumb. Rotația culturilor, lucrările solului și controlul buruienilor înainte ca acestea să producă semințe pot reduce presiunea pentru anii următori. Istoricul parcelei oferă, de asemenea, informații utile despre speciile care pot reapărea.
Monitorizarea după răsărire rămâne însă necesară. Fermierul trebuie să urmărească nu doar cât de multe buruieni există, ci și când au răsărit și cât de repede se dezvoltă în raport cu porumbul. Buruienile din cultura de porumb produc cele mai mari probleme atunci când primesc suficient timp să concureze cultura în perioada sa sensibilă de dezvoltare.
O parcelă curată la început îi oferă porumbului șansa să formeze rapid aparatul foliar și să devină mai competitiv. În schimb, amânarea combaterii până când buruienile sunt foarte vizibile poate însemna că o parte din efectul asupra producției s-a produs deja. În managementul buruienilor, momentul intervenției poate conta la fel de mult ca eficiența intervenției.






