Bolile viței-de-vie: ce urmărești după pornirea în vegetație

După pornirea în vegetație, frunzele și lăstarii tineri trebuie urmăriți cu atenție. Bolile viței-de-vie se pot instala rapid atunci când temperaturile favorabile se combină cu umiditatea și prezența țesuturilor tinere. Riscul nu este însă același în fiecare parcelă. Soiul cultivat, istoricul bolilor, stadiul de vegetație și condițiile meteorologice trebuie analizate împreună.

Primele simptome sunt importante deoarece permit identificarea problemei înainte ca aceasta să afecteze inflorescențele sau ciorchinii. În această perioadă, mana, făinarea și putregaiul negru se numără printre bolile viței-de-vie care necesită o atenție sporită. Verificarea plantației trebuie făcută sistematic, pe mai multe rânduri și în diferite puncte ale parcelei.

Mana viței-de-vie: verifică ambele fețe ale frunzei

Mana, provocată de Plasmopara viticola, poate afecta frunzele, lăstarii tineri, inflorescențele și, ulterior, boabele. Pe frunze, unul dintre primele semne este apariția unor pete gălbui, cu aspect uleios. În condiții favorabile dezvoltării bolii, pe partea inferioară a frunzei poate apărea un puf albicios. Pe măsură ce atacul avansează, țesuturile afectate se brunifică și se pot usca.

Umiditatea are o influență majoră asupra producerii și evoluției infecțiilor. De aceea, perioadele ploioase și intervalele în care frunzele rămân umede trebuie analizate împreună cu temperatura. O plantație cu vegetație foarte densă se usucă mai greu după ploaie. Aerisirea coronamentului și monitorizarea condițiilor meteorologice completează astfel programul de protecție fitosanitară.

Făinarea poate apărea și fără ploi frecvente

Făinarea, provocată de Erysiphe necator, evoluează diferit față de mană. Pe frunze poate apărea un înveliș alb-cenușiu, cu aspect pulverulent. Simptomele pot fi observate și pe lăstari, inflorescențe și, ulterior, pe boabe. Atacul asupra boabelor tinere poate afecta dezvoltarea acestora și poate favoriza crăparea lor.

Absența ploilor frecvente nu înseamnă automat că riscul de făinare este redus. Agentul patogen nu are nevoie de apă liberă pe suprafața plantei pentru producerea infecției. În schimb, temperatura, umiditatea atmosferică, stadiul de vegetație și istoricul parcelei influențează riscul. Din acest motiv, mana și făinarea nu trebuie evaluate după aceleași criterii.

Putregaiul negru poate fi observat mai întâi pe frunze

Putregaiul negru, provocat de Guignardia bidwellii, poate afecta toate organele verzi ale viței-de-vie. Pe frunze apar pete care capătă treptat nuanțe brun-roșcate. În interiorul leziunilor pot deveni vizibile mici puncte negre, caracteristice bolii. Simptomele pot apărea, de asemenea, pe lăstarii tineri și pe celelalte organe verzi.

Ulterior, boabele atacate se brunifică, se zbârcesc și se mumifică. De aceea, recunoașterea timpurie a simptomelor de pe frunze este utilă pentru evaluarea situației din plantație. Boabele mumificate și alte resturi vegetale infectate pot menține surse de inocul. Igiena culturală trebuie, prin urmare, integrată în strategia de prevenire și combatere.

Bolile viței-de-vie se urmăresc înainte să apară pagubele

Monitorizarea trebuie să includă mai multe puncte ale parcelei, nu doar plantele de la capetele rândurilor. Se verifică frunzele tinere, inclusiv partea inferioară, precum și lăstarii și inflorescențele. După perioade favorabile infecțiilor, controalele trebuie intensificate. De asemenea, este utilă identificarea zonelor în care simptomele apar repetat, deoarece atacul poate fi neuniform în interiorul aceleiași plantații.

Tratamentele fitosanitare nu trebuie stabilite exclusiv după un calendar fix. Momentul intervenției depinde de agentul patogen, fenofază, presiunea de infecție și condițiile meteorologice. Produsele folosite trebuie să fie omologate pentru cultura și organismul-țintă, iar dozele și condițiile de utilizare înscrise pe etichetă trebuie respectate. În plus, gestionarea corectă a modurilor de acțiune ajută la limitarea apariției rezistenței la fungicide.